CLIENTI DE INCASAT INCERTI SAU IN FALIMENT. Putem recupera TVA-ul? Pierderea cu suma neincasata este deductibila?

Provizioanele sunt instrumente contabile de corelare a inregistrarilor scriptice cu realitatea economica faptica.

Evitati sa considerati provizioanele ca fiind „provizii“ financiare. Provizioanele nu-si au expresia in fonduri financiare depozitate undeva. Ele sunt simple conventii contabile, care impiedica distribuirea catre actionari a anumitor sume din profitul intreprinderii.

Avem Clienți de încasat incerți (suntem în procese în justiție sau pur și simplu greu de încasat) sau în faliment (la unii a început doar procedura, alții au terminat deja).

1. Pierderea cu suma neîncasata de la client este deductibila?

- deducere 100% la calculul impozitului pe profit, de regula din cauza de faliment a beneficiarului, la scoaterea acestuia din evidenta;

- pana la scoaterea definitiva ca urmare a falimentului, deducere de 100% sub forma de provizion din creanțe, imediat după inceperea procedurii de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti (imediat după ce a ieșit sentința de acceptare a falimentului de către instanta);

- deducere de 30 % sub forma de provizion din creanțe care depășesc 270 de zile de la scadenta. Diferența de 70 % este nedeductibila.

Baza legala: ART. 21 Cheltuieli deductibile
alin. (2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri (adică deductibile) și:
...............
n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;

2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;

3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;

4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.

Norme metodologice: Art. 21 n) 32^1. Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și în caz de război.

Art. 21 alin. (4) Următoarele cheltuieli NU sunt deductibile:
o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit art. 22, precum și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. n). În această situaţie, contribuabilii care scot din evidență clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

ART. 22 Provizioane și rezerve
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor și provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
............................................................................................
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d) (facute de IFN-uri), f) (abrogat), g) (abrogat)  și i) (cele reglementate de CNVM) , care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
........................

j) provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d) (facute de IFN-uri), f) (abrogat), g) (abrogat)  și i) (cele reglementate de CNVM) , care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

2. Se poate recupera TVA-ul ?  Doar din cauza de faliment al beneficiarului:

ART. 138 Ajustarea bazei de impozitare, ne spune ca:
Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
a) dacă a fost emisă o factură și, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum și în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive și irevocabile sau în urma unui arbitraj;
c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă;
e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Norme metodologice: Art. 138 CF

           (3) Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 138 lit. d) din Codul fiscal, este permisă numai în situația în care data declarării falimentului beneficiarilor a intervenit după data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise înainte de această dată, dacă contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
    

Ajustarea bazei de impozitare a TVA reglementată prin articolul 138 litera d) nu este condiţionată de înscrierea furnizorului la masa credală.
Această condiţie nu există nici în situaţia în care furnizorul constituie un provizion pentru clientul incert şi în litigiu.
Astfel, înainte de declararea stării de faliment, pentru creanţele cu probabilitate mare de
neîncasare, furnizorului îi este permis să înregistreze şi o ajustare pentru deprecierea creanţelor.
Deprecierea se materializează prin constituirea unui provizion în baza formulei contabile:
6814 = 491
„Cheltuieli de exploatare privind „Ajustări pentru deprecierea activelor circulante”
ajustările pentru deprecierea creanţelor – clienţi”
În această etapă, ajustarea pentru deprecierea creanţelor nu are influenţe asupra bazei de impozitare a TVA deoarece reprezintă doar o operaţiune contabilă de evaluare a creanţelor la valoarea probabilă de încasare a acestora, fără a reprezenta ajustarea unei operaţiuni economice.

La data declarării falimentului prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, cheltuielile de exploatare înregistrate în contul 6814 se reiau la venituri prin formula contabilă:

491 = 781
„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din provizioane şi creanţelor – clienţi” ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare"